Comunicarea nonverbala - gesturile - deget

Clasificarea gesturilor

Clasificarea gesturilor

Exista pe vremea preaîmpușcatului un banc. Câte limbi străine vorbește Ceaușescu? Bâlbâita, daco-gestica și Elena. Pentru cititorii mai tineri, Ceaușescu a fost un nene rău care ne ținea pe toți în frig, foame și întuneric. Totuși, nu vă întrebați părinții sau bunicii cum a fost Ceaușescu, fiindcă o să vă zică ce om bun a fost, deoarece asigura la toată lumea concedii de vis la Govora și Călimănești-Căciulata.

Dar să lăsăm incursiunile istorice și să recunoaștem faptul că, dacă Ceaușesu dădea cu elocință din mâini nu era un handicap, ba dimpotrivă. El se folosea de mâini pentru a-și exprima gândurile, emoțiile și atitudinile. Avea abilități nonverbale.

Cuprinderea comunicării prin gesturi în aria comunicării nonverbale este încă subiect de controversă printre cercetători. Uniii afirmă, cu argumente, că acest tip de comunicare nu poate fi disociat de comunicarea verbală și, prin urmare, ar trebui studiat împreună cu aceasta. Oamenii gesticulează mai ales când vorbesc, iar scopul principal al gesticulării este acela de a accentua ce se rostește și de a susține procesele cognitive care creează un anumit discurs. Care e adevărul? Ca de obicei, adevărul e  complicat; comunicarea prin gesturi e cel mai complex tip de comunicare nonverbală, întrucât exprimă deopotrivă atât procese cognitive cât și afective.

Pentru a înțelege mai bine diversitatea de funcțiuni asigurată de către gesticulare, este utilă prezentarea clasificării gesturilor realizată de către Paul Ekman și Wallace Friesen și devenită un reper pentru literatura de specialitate. Potrivit celor doi cercetători, gesturile au fost clasificate astfel:

Gesturile embleme

Sunt acele gesturi care au o traducere verbală directă și care țin locul unui cuvânt sau mai multe. Ele sunt determinate cultural și au un sens precis în cadrul unei anumite societăți sau grup.  Emblemele pot repeta, substitui sau contrazice comportamentului verbal concomitent. Emblemele sunt gesturi a căror semnificație este înțeleasă atât de emițător cât și de receptor. Un exemplu de emblemă găsiți în figura de mai jos. Ea aparține spațiului cultural anglo-saxon, dar prin cultura media s-a globalizat.

 Comunicarea nonverbala - gesturile emblemă - deget

Foto 1– Aceasta este o emblemă des utilizată către șoferii în trafic, pentru a-și exprima sentimentele de tandrețe.

 Gesturile Ilustratorii

Sunt gesturi care se produc în momentul vorbirii și al căror înțeles nu poate fi disociat de cel al discursului. De exemplu, când vrei să spui ce pește mare ai prins, deschizi și mâinile, cam în genul imaginii de mai jos. Dacă nu știm ce a spus vorbitorul, gestul nu ar avea sens, iar dacă știm, realizăm că e vorba de o simplă minciună pescărească.

Frevența și intensitatea utilizării gesturilor ilustratorii ne pot furniza informații despre starea emoțională a vorbitorului; atunci când este obosit, deprimat, vorbitorul va folosi mai puține astfel de gesturi, iar când este entuziast, bucuros, va folosi mai multe, iar gesturile vor fi mai ample. Forma gesturilor ilustratorii este specifică fiecărui individ, ea ne spune ceva și despre personalitatea și temperamentul acestuia. Ilustratorii sunt amplu utilizați de către profesioniștii vorbitului în public (politicieni, lideri), pentru că ei aduc un plus de forță persuasivă discursului.

 comunicare nonverbala - gesturile ilustratorii

Foto 2 – Mircea Dinescu, un scriitor căruia cuvintele nu  îi sunt de ajuns.

Gesturile adaptorii

Sunt gesturi care au fost învățate inițial ca parte a unui efort de a satisface nevoi ale sinelui și ale corpului, de a realiza anumite acțiuni ale corpului, de a face față unor emoții, de a dezvolta contacte interpersonale sau de a învăța activități instrumentale. Îndeobște, aceste gesturi sunt realizate integral în spațiul privat, sau în spațiul public dacă individul este singur (de ex. scărpinatul în cap, scobitul în nas). Atunci când persoana este conștientă de faptul că este privită, gestul va fi de obicei fragmentar. În cadrul unei conversații,  cel mai adesea vorbitorul nu este  conștient de aceste gesturi.

Adaptatorii sunt cei care ne relevă cele mai multe despre starea emoțională a unei persoane, mai ales că ei nu sunt utilizați niciodată în mod deliberat pentru a comunica informații către o altă persoană. Între adaptatori și vorbirea concomitentă nu există o relație intrinsecă, dar ei pot fi declanșați  de conținutul discuției, atunci când subiectul este unul delicat. Exemplu de gesturi adaptorii; ducerea mâinii la nas, la frunte, la urechi, la gât, la ceafă, acoperirea ochilor cu mâna. Adaptorii apar de cele mai multe ori în situații stresante și pot constitui un indiciu al minciunii.

comunicare nonverbala - gesturi adaptorii

Foto  3 – Domnișoara din imagine afișează anumite gesturi adaptorii. E clar că se află într-o situație de stres, solicitând un ajutor pe care mulți dintre noi cu siguranță s-ar grăbi să i-l ofere.

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *