Minciuna--Nonverbal

Minciuna în comunicarea nonverbala

Minciuna în comunicarea nonverbală

Există o vorbă de din popor care zice că minciuna are „picioare scurte”. Ei bine, se pare că lucrurile nu stau chiar așa; minciuna are picioare destul de lungi. Deși cărțile de popularizare a „limbajului trupului” ne fac să credem că e relativ ușor să identificăm mincinoșii utilizând câteva indicii nonverbale, adevărul este că e foarte greu să descoperi un mincinos.

Potrivit unor studii întreprinse de către psihologul Paul Ekman asupra unor categorii profesionale direct interesate în detectarea minciunii, cei mai buni la așa ceva sunt băieții de la Secret Service (SPP-ul de la americani) cu o rată de acuratețe a detectării minciunii de circa 80%, urmați de cei din alte servicii speciale (CIA, FBI). Interesant, în aceste cercetări pe ultimul loc s-au clasat psihologii din mediul academic, cu o rată de acuratețe apropiată de nivelul întâmplării – 50%. Majoritatea dintre noi are acest nivel, adică dacă vrei să prinzi pe cineva cu minciuna mai bine dai cu banul, că e același lucru.

Așadar, stăm prost când e vorba să prindem pe cineva cu mâța-n sac. Stăm prost pentru că nu există un comportament nonverbal specific minciunii, ci doar mici inadecvări și discrepanțe, greu de reperat. Greu, dar nu imposibil. Atunci când cineva spune o minciună, face un efort pe două planuri: cognitiv și afectiv. În plan cognitiv, trebuie să născocească ceva plauzibil și asta cere timp de gândire. De aceea, pot apărea erori de exprimare, răspunsuri întârziate. Mai mult, când inventezi ceva nu ai timp să creezi toate detaliile pe care o experiență reală ți le oferă, de aceea discursul este mai abstract, mai vag și mai lipsit de amănunte.

În plan afectiv, o minciună presupune fie simularea unor emoții, fie mascarea lor, fie amândouă Ți-a luat mama-soacră de ziua ta un pulover vernil, oribil? Vei fi încântată și vei spune cât de bine îți vine culoarea (simulare), și nu vei arăta groaza (mascare) ce te cuprinde la gândul că va trebui să-l și porți, când te va mai vizita. Dar simularea/mascarea emoțiilor nu e ușoară, căci emoțiile produc modificări fiziologice și expresive ce sunt greu de controlat. Și pot apărea scăpări.

De pildă, la nivelul expresiilor faciale. Expresiile faciale se pot realiza atât voluntar, la comandă, cât și involuntar. Cu cât emoțiile sunt mai intense, cu atât va fi mai greu să-ți controlezi expresiile și pot apărea microexpresii – expresii faciale de durată foarte scurtă -, ce relevă adevăratele sentimente.Mai mult, aspectul unor expresii simulate nu este identic cu cel al unora generate de emoții autentice. Studiile au arătat că expresiile simulate tind să fie asimetrice, adică mai intense pe o parte a feței, sau le lipsesc anumite elemente, fiindcă nu toți mușchii feței se pot contracta la comandă.

Vocea poate și ea să trădeze minciuna. Datorită stresului, vocea tinde să fie mai înaltă. Gesturile ilustratori sunt de obicei  mai reduse la număr, iar cele adaptorii predomină (pentru detalli privind tipologia gesturilor – click aici).
Și mai sunt și modificările la nivel fiziologic. Apariția unor emoții negative asociate minciunii pot produce modificări în respirație, pot apărea transpirația, înghițitul în sec și senzația de gură uscată.

Ceea ce am pomenit mai sus nu ajută prea mult dacă nu cunoaștem și comportamentul de bază al persoanei, cum este ea în condiții normale. De aceea, e mai ușor să detectăm minciuna la cei pe care îi știm în prealabil.

Evident, contează și cine te minte. Dacă e vorba de un copil care se jură că n-a mâncat prăjitura și duce mâna la gură, și mai are și degetele mânjite de ciocolată, e o chestie. Iar dacă vorbim de un politician ce s-a plimbat prin patru partide în trei ani de zile și care minte de dimineața până seara pe la toate televiziunile, e altă chestie; nici el nu mai știe când minte și când spune adevărul.

Indiferent însă de abilitățile unui mincinos, dificultatea fundamentală în descoperirea minciunii e dată de faptul că nu există un comportament specific asociat minciunii. Nu avem ceva precum nasul lui Pinochio. Minciuna se poate infera doar indirect, prin identificarea unor semne ale stresului, stress ce poate avea cauze multiple.

Aș vrea să închei însă într-o notă optimistă. Eu zic că e bine că nu putea detecta minciuna așa de ușor. Închipuiți-vă cum ar fi să ne trezim într-o dimineață, toți, cu abilitatea de a descifra gândurile și sentimentele celorlalți. Am afla ce cred cu adevărat despre noi colegii, prietenii, rudele. A doua zi, ne-am spânzura cu toții.

0 raspunsuri

Lasă un răspuns

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *