Postura ca modalitate de comunicare nonverbală

Prin postură înțelegem poziția corpului la un moment dat. Comparativ cu  celelalte canale de comunicare nonverbală, postura ne transmite informații care sunt deopotrivă mai greu și mai ușor de descifrat. Mai greu, pentru că nu există un cod social care să atribuie unei posturi un anumit înțeles. Mai ușor, pentru că posturile sunt vizibile întotdeauna și au mai multă „greutate” decât alte semnale nonverbale; de obicei, nu conștientizăm postura pe care o adoptăm și prin urmare, nici nu încercăm să o controlăm.

De altfel, în lumea animală – unde nu există e-mail, facebook sau twitter, intențiile sunt comunicate clar prin intermediul posturilor(vezi foto).
Comunicarea nonverbala -Postura pisica

Foto 1 – Mâță într-o postură arcuită și înfoiată, pregătindu-se de luptă

Interpretarea unei posturi este plurivocă; ea poate transmite simultan o stare fiziologică, o trăsătură de personalitate sau o intenție de comunicare. De aceea, pentru a analiza posturile vom folosi câteva dimensiuni de analiză: deschidere-închidere, dominare-supunere, tensionare-relaxare, atracție-respingere. Oricum, postura cuiva trebuie interpretată funcție de contextul social în care o observăm și de activitatea în care este angajat subiectul. Nu există un dicționar al posturilor, iar interpretări simpliste gen „a încrucișat brațele, deci nu mă place” sunt la fel de veridice precum ghicitul în cafea.

Dimensiunea deschidere-închidere

Pe această dimensiune putem evalua cât de deschis sau de închis este cineva față de mediul înconjurător, cât de mult dorește să comunice cu ceilalți. O postură deschisă este caracterizată prin picioarele și brațe depărtate de corp. O postură închisă înseamnă exact inversul; brațele sunt apropiate de corp, picioare sunt apropiate și ele. Corpul se „închide”, adoptă o poziție defensivă. Atenție, defensiv nu înseamnă neapărat negativ.

Foto 2 – Postură închisă

Comunicarea-nonverbala---Postura-Inchisa

Foto 3 – Postură deschisă

Comunicarea-nonverbala---Postura-Deschisa


Dimensiunea dominare-supunere

În acest caz vorbim de exprimarea, prin postură, a unei atitudini dominatoare (sau supuse). O atitudine dominatoare se caracterizează printr-o poziție înaltă: capul ridicat, spinarea dreaptă. De asemenea, corpul caută să ocupe cât mai mult spațiu. Dimpotrivă, o poziție supusă înseamnă să te faci cât mai mic, cu capul plecat în jos, încercând să ocupi cât mai puțin spațiu. În lumea animală, prin intermediul unor astfel de posturi se stabilesc ierarhiile sociale. Cum vedem și la câini; există masculi alfa și câini „cu coada între picioare”, aflați în partea de jos a ierarhiei.

Comunicare nonverbala - postura dominanta

Foto 4 – Ghiciți, în poza de mai sus care e șeful și care subordonatul?

Dimensiunea tensionat-relaxat

Postura tensionată este caracterizată printr-o rigiditate generală a poziției. Este senzația pe care o ai că cineva stă țeapăn, că este încordat. Musculatura este tensionată, persoana respectivă are ceva de robot. Postura relaxată arată de obicei astfel: brațele și picioarele sunt în poziții asimetrice, trunchiul poate fi aplecat în lateral, mâinile sunt relaxate.

Comunicare nonverbala -postura relaxata

Foto 5 – Domnul din stânga este într-o poziție relaxată, dar doamna din dreapta pare destul de țeapănă

Dimensiunea atracție-respingere

Evaluăm această dimensiune în cadrul comunicării interpersonale. Posturile care exprimă atracția sunt caracterizate prin orientarea generală a corpului către persoana care ne atrage; picioarele în special sunt semnificative în această ecuație. Atunci când ne place o persoană, avem tendința de a îndrepta unul sau ambele picioarea către aceasta. Corpul este ușor aplecat în față către celălalt, pentru a reduce distanța.
Antipatia este exprimată, la rându-i, prin încercarea de a nu-ți expune direct corpul către celălalt, de a evita contactul față în față și de a te ține cât mai departe de obiectul antipatiei. Nu degeaba, pentru un refuz avem și expresia „i-a întors spatele”. Uneori chiar asta se întâmplă, literalmente.

Cu siguranță că atunci când încercăm o analiză a posturii cuiva putem surprinde una sau mai multe din dimensiunile enumerate mai sus; ele sunt planuri de observare ce se pot intersecta, fără a se exclude reciproc. De exemplu, o postură poate fi simultan deshisă, dominatoare și relaxată. Încă mai avem de așteptat până aceste multiple unghiuri de abordare vor fi integrate într-o teorie a posturii ca formă de comunicare nonverbală.

Până atunci, putem spune și noi, precum îi zicea madam  lui Bubico din Caragiale: ”Bubico, șezi mumos mamiță…”

Comunicarea-nonverbala-Postura-Bubico

Foto 6  – Un Bubico cu postură de Bubico